Postare

România, București, Sector , Strada Duca- Gestiune capitalistă

Se maschează cu reclame capitaliste distrugerea capitalistă.  Hotelul Dunărea este de 27 de ani distrus.   În zări șantiere noi se...

2017/01/05

Analiza meritului


Despre esența meritului


Meritocrația înseamnă puterea celor ce merită. Dar cine merită? Cei ce merită au merit. Meritul are o singură componentă esențială și sintetică: fapta adică acțiunea. Cel ce nu are faptă nu are merit.


Să analizăm fapta. Fapta este un produs. O faptă nu poate să apară în lume decât cu sau fără intenție. Fapta încorporează sau presupune concentrarea unor proprietăți ale persoanei, grupului sau colectivității care a săvârșit-o. Acțiunea sau fapta conține în ea concentrate câteva elemente care unite dau calitatea de faptă merituoasă.

Prima componentă calitativă a faptei ce trebuie considerată este intenția. Dacă fapta are intenția de a face bine atunci fapta este merituoasă iar agentul care a săvârșit-o are merit chiar dacă fapta nu a dus la realizarea scopului intenționat adică la succes. Aceasta ne indică poziția secundară a celei de a doua componente a faptei care este capacitatea. Un om incapabil este mai merituos decât unul capabil dar cu intenții neclare pentru că intenția unei fapte contează și nu realizarea scopului pentru care fapta a fost făcută. Cel ce săvâșește o faptă pozitivă fără să vrea sau intenționând realizarea unui scop rău acela nu are merit pentru că dacă era să se realizeze ce voia el atunci rezultatul ar fi fost unul negativ, antiuman. Intenția bună este primul criteriu de apreciere a faptei și deci a meritului.

A doua componentă a meritului este un instrument: capacitatea. Capacitatea este este nu fapta ci condiția existenței faptei. Cel ce nu are capacitate nu poate săvârși o faptă bună . Omul care nu are capacitatea de a săvârși o faptă nu este vinovat că nu o săvârșește ci poate fi vinovat doar eventual că nu s-a străduit să facă ceea ce depinde de el ca să dobândească acea capacitate. Fiind totuși o condiție necesară capacitatea celui ce vrea să merite trebuie dobândită de către acesta. Odată ce este conștient de condiția necesară a existenței capacității aspirantul la merit trebuie să se străduiască să dobândească această capacitate. Capacitatea este instrument gol însă. O capacitate dată poate fi folosită spre a face o faptă rea sau pentru a face o faptă bună. De exemplu un parlamentar capitalist care elaborează o lege antipopulară și o supune dezbaterii militând pentru adoptarea ei are această capacitate dar față de popor nu are nici un merit ci din contră are chiar o culpă. Al doilea exemplu este următorul: dacă o lege criminală a fost adoptată de parlamentul capitalist și un organ de stat executiv pune în aplicare această lege acel organ de stat nu are meritul ci vina faptei antisociale. Al treilea exemplu: dacă un judecător deși cunoaște legea și principiile constituției dă o hotărâre care deși aplică legea contravine legii fundamentale el nu are merit ci se face vinovat de încălcarea prevederilor constituționale și nu numai că nu are merit dar trebuie tras la răspundere pentru încălcarea principiilor. Simpla existență a capacității nu conferă merit.