Despre esența meritului
Meritocrația înseamnă puterea celor ce merită. Dar cine merită? Cei ce merită au merit. Meritul are o singură componentă esențială și sintetică: fapta adică acțiunea. Cel ce nu are faptă nu are merit.
Să
analizăm fapta. Fapta este un produs. O faptă nu poate să
apară în lume decât cu sau fără intenție. Fapta încorporează
sau presupune concentrarea unor proprietăți ale persoanei,
grupului sau colectivității care a săvârșit-o. Acțiunea sau
fapta conține în ea concentrate câteva elemente care unite dau
calitatea de faptă merituoasă.
Prima
componentă calitativă a faptei ce trebuie considerată este
intenția. Dacă fapta are intenția de a face bine atunci fapta
este merituoasă iar agentul care a săvârșit-o are merit chiar
dacă fapta nu a dus la realizarea scopului intenționat adică la
succes. Aceasta ne indică poziția secundară a celei de a doua
componente a faptei care este capacitatea. Un om incapabil este mai
merituos decât unul capabil dar cu intenții neclare pentru că
intenția unei fapte contează și nu realizarea scopului pentru care
fapta a fost făcută. Cel ce săvâșește o faptă pozitivă fără
să vrea sau intenționând realizarea unui scop rău acela nu are
merit pentru că dacă era să se realizeze ce voia el atunci
rezultatul ar fi fost unul negativ, antiuman. Intenția bună este
primul criteriu de apreciere a faptei și deci a meritului.
A
doua componentă a meritului este un instrument: capacitatea.
Capacitatea este este nu fapta ci condiția existenței faptei. Cel
ce nu are capacitate nu poate săvârși o faptă bună . Omul care
nu are capacitatea de a săvârși o faptă nu este vinovat că nu o
săvârșește ci poate fi vinovat doar eventual că nu s-a străduit
să facă ceea ce depinde de el ca să dobândească acea capacitate.
Fiind totuși o condiție necesară capacitatea celui ce vrea să
merite trebuie dobândită de către acesta. Odată ce este conștient
de condiția necesară a existenței capacității aspirantul la
merit trebuie să se străduiască să dobândească această
capacitate. Capacitatea este instrument gol însă. O capacitate dată
poate fi folosită spre a face o faptă rea sau pentru a face o faptă
bună. De exemplu un parlamentar capitalist care elaborează o lege
antipopulară și o supune dezbaterii militând pentru adoptarea ei
are această capacitate dar față de popor nu are nici un merit ci
din contră are chiar o culpă. Al doilea exemplu este următorul:
dacă o lege criminală a fost adoptată de parlamentul capitalist și
un organ de stat executiv pune în aplicare această lege acel organ
de stat nu are meritul ci vina faptei antisociale. Al treilea
exemplu: dacă un judecător deși cunoaște legea și principiile
constituției dă o hotărâre care deși aplică legea contravine
legii fundamentale el nu are merit ci se face vinovat de încălcarea
prevederilor constituționale și nu numai că nu are merit dar
trebuie tras la răspundere pentru încălcarea principiilor. Simpla
existență a capacității nu conferă merit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu