Pregătirea
autorului acțiunii
Autorul
trebuie să dobândească puterea, cunoștințele, priceperile,
deprinderile și eficiența operaționale specifice acțiunii pe care
urmează să o înfăptuiască.
În
momentul în care trebuie executat un impuls îndreptat către un
anumit scop, agentul acțiunii trebuie să fie într-o stare de
deplină pregătire. Această
stare lăuntrică de pregătire în
cazurile care cer o
încordare interioară-de
altfel nu numai în aceste cazuri ci și în cazurile care presupun o
atitudine prealabil orientată-cuprinde în mod necesar, pe lângă
aspectele menționate ale pregătirii și hotărârea de a executa
impulsul necesar la momentul potrivit.
Există trei recomandări pentru
eficientizare
1. Repetarea continuă a
exercițiilor de genul respectiv;
2. Ridicarea treptată a
gradului de dificultate a acestor exerciții;
3. Punerea în fața agentului
care exersează, a unor obiective care depășesc abilitățile
dobândite dar realizabile cu un efort suplimentar.
Sunt importante pentru creșterea
eficienței pauzele de odihnă în timpul cărora se produc procese
inconștiente de maturizare și de stabilizare a aptitudinilor
dobândite.
A ne propune nouă înșine și
altora misiuni care se pot realiza numai prin depășirea unor
dificultăți este folositor nu numai pentru sporirea aptitudinilor
ca predispoziție permanentă ci și pentru că astfel sporește
eficiența imediată a acțiunii fiind stimulați de mărirea
efortului și de solicitarea atenției.
Preceptul lui Mickievicz
,,Măsoară-ți forțele cu scopurile” este cât se poate de
potrivit pentru acțiunile care formează o iscusință din ce în ce
mai mare. Nu trebuie să uităm aici că în orice caz trebuie
comparate scopurile cu forțele.
John Stuart Mill a scris: ,,Un
școlar căruia nu îi cerem niciodată ceva ce nu poate face nu va
face niciodată tot ceea ce poate”.
