Privesc prin fereastra camerei mele. Din marginea Bucureştilor privesc blocurile jeguite de cei ce le-au spurcat. Şi cojile gletului căzut de pe peretele jegos lânga care puţim şi suntem domni pentru că nu am putut să fim tovarăşi. Mă duc să văd ghena proaspat vopsită de mâinile mele şi care acum duhneşte de miasmele vecinelor doamne. O... Bucureşti de putori şi de zoaie...De mâine mă voi agăţa de cetăţenii tai căci poporul României zbiară şi plânge şi moare fără să ştie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu